am deschis poarta în zori
sub măr florile ninseseră bucurie
nimic nu uitasem
nimic din mine nu lăsasem
pe drumurile căutării
poate numai niște urme de pași
pe care vor călca mâine
copii curioși să afle unde duc
și ei ca și mine
vor smulge orizontului mii de răsărituri
până vor înțelege că
oricât de departe am merge
tot vom întâlni urmele care
ne vor întoarce într-o zi
acasă
31 decembrie 2016
Be First to Comment