Skip to content

Limba în care m-am născut

Limba română este limba noastră. O banalitate, nu-i așa? Această frază, carevasăzică, este un lucru neînsemnat, pe care ar fi putut să-l emită oricare dintre voi, fără să aibă o pregătire de specialitate în domeniul lingvistic, etnologic sau măcar istoric. Asta nu înseamnă decât că exprimă un adevăr. De fapt, pentru ca acest enunț să fie întrutotul adevărat, trebuie exprimat în nume propriu: limba română este limba mea. Știu. V-ați fi așteptat la mai mult din partea unuia care se ocupă de o revistă literară și a mai scris și câteva cărți. Scuze, dar n-ar avea sens să repet citate celebre, scoase de la naftalină an de an, cu ocazia sărbătoririi Limbii române, din clasicii literaturii noastre, a căror operă se rezumă, în aceste zile strict la referirile făcute în legătură cu sfânta limbă română, pentru că da, în jurul datei de 31 august ne amintim cât de mult înseamnă limba pentru poporul român și ne întoarcem la Nichita, Eminescu, Blaga, Sorescu, Fănuș Neagu sau Alexei Mateevici. Și la alții, desigur. Știți prea bine aceste citate și pentru că, an de an, majoritatea dintre voi participați la acest eveniment organizat de Romanian Community of Ireland. De fapt, astăzi măcar, să-i spunem Comunitatea românilor din Irlanda. Ba unii ați venit chiar și la premiile revistei Itaca, știți voi, mai în primăvară, când am avut invitați doi dintre oamenii de cultură exponenți din România, care știu extrem de multe despre limba română, criticul literar, profesor universitar Alexandru Cistelecan și poetul optzecist Paul Vinicius. Acest tip de oameni de cultură ar trebui să-l luați ca reper dacă vreți să știți cum e cu limba română literară, care, în procent covârșitor, este formatoarea și păstrătoarea limbii române.

Informația actuală vine pe atât de multe căi și atât de lesne, încât este teribil de dificil de selectat adevărul de minciună, și ceea ce-i corect de lucrurile greșite, dacă nu ai o bază educațională serioasă. Nu-i rușine să nu știi un lucru. Rușine e să vezi că nu-l știi și să nu accepți și nici să nu vrei să-l înveți. Dar, în ultimul timp, prostia este reprezentată la nivel înalt, așa că, pentru cei mai mulți, asta nu mai reprezintă un handicap.

Dar nu despre proști trebuie să vorbim astăzi, deși limba română nu alege. Totuși, dacă ați fost aleși, străduiți-vă să o vorbiți cât mai corect, să o iubiți, să o păstrați și să o transmiteți mai departe copiilor voștri în stare cât mai corectă, pentru că nu-i lucru puțin ce v-am spus la început: limba română este limba mea. Este singurul lucru pe care îl am cu adevărat, care îmi aparține în măsura pe care o doresc și nu-mi poate fi luat, decât odată cu ființa mea. Averi, case, bani, servicii bune părinți, prieteni… Toate acestea le poți pierde la un moment dat, limba în care te-ai născut, însă, nu. Decât cu voia ta și odată cu tine.

 

20 august 2018

Published inArticole

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *