Când te-am văzut întâia oară Dansai pe muzică-ntr-un bar. Stăteai atât de strâns pe bară Cum eu stăteam lângă pahar. Și era frig și toamnă-afară La umbra unui felinar Veniseră să mi te ceară Doi vânzători de aprozar. R: Nu te-aș fi dat în acea seară Nici pe al Turciei Fanar. Eu, un golan, tu, o…
Dacă o nouă zi ne este viață, Dacă și soarele-a ieșit din ceață Am învățat din nou ce-i omenia, Irlanda pentru noi e România. E un destin în noi și fiecare E-un val de spumă rătăcind pe mare Și cum spre mal ne duce mereu vântul Așa ne duce spre înalt cuvântul. Ne ancorăm în clipe…
Au fost trei evenimente în Dublin la acest sfârșit de săptămână. Primul dintre ele, consacrat deja, a fost Festivalul Internațional de Film de Scurt Metraj și Muzică Dublin, produs de către Florian Zapra, aflat la cea de-a VII-a ediție. Ca de fiecare dată, festivalul s-a bucurat de o prezență extraordinară, 500 de filme fiind înscrise, din care au…
Omul are, prin natura lui, obsesia de a strânge lucruri, de a agonisi, iar unii dintre noi ducem această particularitate la extrem. Este adevărat că nu toți avem apetit pentru aceleași lucruri. Nu toți voim bogăția materială, deși, dacă e să fie, nimeni nu-i dă cu piciorul. Sunt momente, totuși, când ne dăm seama că vrem și altceva…
Limba română este limba noastră. O banalitate, nu-i așa? Această frază, carevasăzică, este un lucru neînsemnat, pe care ar fi putut să-l emită oricare dintre voi, fără să aibă o pregătire de specialitate în domeniul lingvistic, etnologic sau măcar istoric. Asta nu înseamnă decât că exprimă un adevăr. De fapt, pentru ca acest enunț să fie întrutotul adevărat, trebuie exprimat…
Comunitatea românilor din Irlanda este deja pe harta culturală, mai mult sau mai puțin imaginară, a diasporei românești, și nu de ieri de azi, și nici datorită vreunei entități politice, care nu numai că n-a mișcat vreun deget sau măcar să-i fi vibrat vreo coardă (nimic peiorativ) cât de cât sensibilă, în schimb degrabă doritoare de plăcinte, ci numai prin…
Grigore Vieru este cel mai elocvent simbol al Unirii care trebuie să se întâmple. Grigore Vieru reprezintă simțirea cea mai adâncă a românismului de pe ambele maluri ale Prutului. Poezia lui despre asta vorbește. Despre români, românism și datoria noastră de a ține toate aceste sentimente laolaltă. Am avut bucuria să-l cunosc la Academia Română, unde a fost mai întâi…