Dacă o nouă zi ne este viață,
Dacă și soarele-a ieșit din ceață
Am învățat din nou ce-i omenia,
Irlanda pentru noi e România.
E un destin în noi și fiecare
E-un val de spumă rătăcind pe mare
Și cum spre mal ne duce mereu vântul
Așa ne duce spre înalt cuvântul.
Ne ancorăm în clipe efemere,
Ne regăsim într-un butoi cu bere,
Ne înecăm adânc în noi mânia,
Irlanda azi ne este România.
Și vom uita greșelile complice,
Pe cei care nu vor să se implice,
Dar n-om uita și n-om ierta vreodată
Ticăloșia voastră vinovată.
De-aceea azi ne place berea neagră,
Visul urât cu voi să ni se șteargă.
Ne redescoperim în verde glia
Și am făcut Irlanda România.
21 octombrie 2018
Be First to Comment