Skip to content

Guinness

 

 

Dacă o nouă zi ne este viață,

Dacă și soarele-a ieșit din ceață

Am învățat din nou ce-i omenia,

Irlanda pentru noi e România.

 

E un destin în noi și fiecare

E-un val de spumă rătăcind pe mare

Și cum spre mal ne duce mereu vântul

Așa ne duce spre înalt cuvântul.

 

Ne ancorăm în clipe efemere,

Ne regăsim într-un butoi cu bere,

Ne înecăm adânc în noi mânia,

Irlanda azi ne este România.

 

Și vom uita greșelile complice,

Pe cei care nu vor să se implice,

Dar n-om uita și n-om ierta vreodată

Ticăloșia voastră vinovată.

 

De-aceea azi ne place berea neagră,

Visul urât cu voi să ni se șteargă.

Ne redescoperim în verde glia

Și am făcut Irlanda România.

 

21 octombrie 2018

Published inpoezie

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *