Skip to content

Categorie: poezie

13. conexiuni

telefonul meu are lumea lui suntem prieteni numai că uneori am impresia că mă folosește mă scoate din treburile mele să-l pun în legătură cu alte lumi unde are el prieteni și tot așa ca și mine sunt unii acolo care-și lasă treburile să butoneze ca nebunii făcând legătura cu Bucureștii Dublinul New York-ul via Caracal totul pentru ca lumile…

10. poem devreme

m-am tot uitat, m-am tot gândit de unde ploaia mea să-mi iau de unde valul s-a pornit să urce muntele și sau să-ntoarcă ploile în nori să-ntoarcă vinurile-n bob cum visele se sparg în zori și lanțul se preface-n rob mă tot gândesc și mă-ncovrig de ce se și mă înfășor mulțimile și eu cu frig în timp ce câini…

9. lanț

și pe mine mă plouă norii îți zic poate că numai pentru mine atâta prăpăd de apă s-a coborât să facă luntrii mele drum și mie pământul îmi crește iarbă îți zic poate că numai pentru mine o pătură de verde crud s-a așternut să facă genunchilor mei căderea ușoară și pentru mine se nasc oameni îți zic poate că…

8. primenire

se deschid ușile, cerul se lasă mai jos în casa poporului totu-i alb și frumos. toată lumea intră; cu bucuria din noi vom face să dispară toată ura din voi. în sala cea mare e numai joacă și cânt din inimă se strigă “s-o punem la pământ!” s-a scos într-o doară mizeria de sub preș însă astăzi e bine, e…

7. vin nopți în mine

parcări de zi, parcări de noapte ne-adăpostim de griji și de nevoi de bine se-aud de pretutindeni șoapte dar noi vânăm haotic printre voi copaci puțini în sate moarte se înmulțesc habotnic liturghii divine și câinii trec fără să latre se-atârnă renunțarea în frânghii nu știi să mori și morțile-s virgine 19 ianuarie 2017

5. se-nzăpezește

între atâtea buruieni rapace și-atâta întuneric meșteșug păzește un bulgăre de alb lumii se face la ușile iubirii un belciug nicicând n-a fost atâta mărăcine într-o grădină ninsă clandestin mânzește o stea se rupe într-un colț și cine să-i iasă-n cale cu-n pahar de vin la malul unei mări gheața pocnește 14 ianuarie 2017

4. de dimineață

noaptea asta a fost despuiată ca o fecioară cine să știe paiață prinsă la furat o desfrânată n-a lăsat nimic mie sau ție și-atunci am ales în zori o cățea s-o latre s-o muște s-o sfâșie glumeață s-a pus pe rouă în vis se lățea cum zac soldații beți pe fâșie doi greieri puneau stele pe ață 11 ianuarie 2017