se-nfloare pământul cuminte se-nlimbă de cântec nimic în jur nu pare a muri o desfătare de iubiri și de viori se-alină ca un rotund mărinimos de pântec abia răsar ciulinii dintre piei când de la umbră îi auzi ce-o fi o fi e numai liniște în noi spre seară îngrașă iarba sângele de miei s-o face iarăși timp și dimineață…
și ce dacă toate orașele au nume eu le chem în gând de obicei seara după amintirile mele unele au nume de fete altele de anotimpuri dar niciodată nu le spun despre tine tu ești orașul meu cât o lume din care nu ies decât pe fugă când tu dormi merg să caut portocale cu coaja groasă și parfumată…
în cana mea de cafea sunt toate visele tale amare până să le dezmeticești din vârtejul linguriței apoi capătă chip și sens ca versurile unei poezii șoptite și toată povestea nopții tale mi se deslușește în cursul dimineții cu fiecare sorbitură cu fiecare plescăit de limbă și așa zi de zi cafeaua mi te aduce în sânge ca pe o…
te cuibăriseși ca o pasăre lângă inima mea iar în timpul ăsta bucăți de soare cădeau de pe cer ca dintr-o lumânare aprinsă pentru morți lacrimi nu apucau să cadă veghetorii tristeții cu bureți în ambele mâini nu lăsau niciun dor niciun gând să se prefacă-n plâns departe de toate acestea gândul tău sfârâia în sângele meu ca un pește…
soarele stătea închis într-o cutie la marginea Mării Irlandei de la strălucirea lui și cutia se făcuse de aur în fiecare dimineață un pescăruș îl elibera și cu o bătaie de aripă îl ridica pe cer de unde pornea peste mare peste lume văzându-l îmi luam copiii de mână și porneam către răsărit se ridicau pe vârfuri săreau ca…
despre omenire numai de bine e cea mai curioasă specie pe care-o cunosc învață întruna limitele sunt numai o joacă nimic nu-i stă în cale și-ncepe să-i placă tot ce a fost creat și ea poate să facă parcă mai frumos și parcă mai bine dar unele lucruri mărunte și puține le uită ușor ca pe niște uși închise în…
glorios prin fața mea trecea dimineața trecea liniștită și-n jur nimic nu părea să o vadă numai eu, cu o noapte în gând i-am șoptit că mi-ai fost o cădere de stele, de ploaie, în gol și am vrut dintr-odată să fur să adun toată roua din zori s-o aștern ca pe-o primă zăpadă în fața pașilor tăi pe care…
îmi este drag de tot și nu mi-e teamă, nu nici de furtuni, de ploaie sau de foc nici chiar de umbre când tu îmi ești în mine tu îmi sunt erou, viteaz și lupt cu mine cu fricile ce sapă subversiv și șoaptele tâlhare de curaj nu le ascult când ești în mine tu doar uneori mă-ntorc tu nu…
cer de sânge, cer de sânge îngerescul cer ne plânge prea ne-am dus de lângă țară prea ne-am risipit pe-afară prea ni-s drumurile strâmte prea cărările în munte cer de rouă, cer de rouă desfrunzește-ne și nouă ni se face-n sânge viscol ni se face-n tâmplă iarnă cui să spui că dimineața visul nu mai stă să cearnă cer de…
telefonul meu are lumea lui suntem prieteni numai că uneori am impresia că mă folosește mă scoate din treburile mele să-l pun în legătură cu alte lumi unde are el prieteni și tot așa ca și mine sunt unii acolo care-și lasă treburile să butoneze ca nebunii făcând legătura cu Bucureștii Dublinul New York-ul via Caracal totul pentru ca lumile…