Ies pietre funerare din pământ Și morții vin să judece în drept La fel pe-acela prost, pe cel deștept, Pe cei fără nimic în viață sfânt. Vin fiare din păduri și de prin munți Să-și ceară dreptul lor dumnezeiesc De a trăi, dar milă nu găsesc Între prea răii oameni și prea mulți. Nicicând, în viața asta de…
Drumuri, drumuri, drumuri… Pe pământ, pe cer, pe apă Cât ar fi lumea de mare Tot e mică să ne-ncapă. Rătăcim în căutarea Căror vieți și căror fapte? Prea ni-i dragă bunăstarea Și uităm că suntem șoapte Ale vântului prin frunze, Ale ploii reci pe tabla Casei altor oameni. Gâze -n jocul Baba-Oarba. Ca o ploaie ni…
10 minute de versuri, în lectura autorului Viorel Ploeșteanu, pe muzica lui Adrian Beldiman, în emisiunea Univers poetic a doamnei Nina Parfentie, în regia doamnei Angela Titioi Drăgan.
astăzi din mine a ieșit o pasăre ca un copac îmi crescuse în carne dintr-un gând dintr-o spaimă ori simțire oarecare ca un copac mirosea a verde și a zbor mirosea apoi s-a împlinit cu primele flori ce se făcuseră vânt mirosind a cer și pământ în urma ei am rămas eu cu o gaură-n piept care mirosea a frică…
când mor poeți nu-i plângeți, că nu-i jale
vă râdă sufletul în cinstea lor
c-au pribegit o viață pe o cale
știind că au luptat, și nu ușor,
pentru frumos și pentru bucurie
și-au tras numai un pic de partea lor
iar azi, murind, se face poezie
din pași înceți, care se pierd ușor
în biblioteca virtuală, vie
cu cardul de acces la purtător
6 ianuarie 2019
Noaptea mă cuprinde și intră în mine
Cu rece și umede ploi mă-nconjoară
E liniște-n casă, pustiu fără tine
Și-atâta lumină și viață-i afară.
Iubito, e timpul, hai să mergem acasă! E târziu în oraș și lor nici că le pasă. Este gara aproape și un tren pentru noi Care merge doar noaptea, între vineri și joi. R: Să nu așteptăm dimineața, E valsul de toamnă al nopții. Privește, se lasă și ceața, S-ascundem iubirea ca hoții! Uite, lumile fug, trenul…
Când te-am văzut întâia oară Dansai pe muzică-ntr-un bar. Stăteai atât de strâns pe bară Cum eu stăteam lângă pahar. Și era frig și toamnă-afară La umbra unui felinar Veniseră să mi te ceară Doi vânzători de aprozar. R: Nu te-aș fi dat în acea seară Nici pe al Turciei Fanar. Eu, un golan, tu, o…
Dacă o nouă zi ne este viață, Dacă și soarele-a ieșit din ceață Am învățat din nou ce-i omenia, Irlanda pentru noi e România. E un destin în noi și fiecare E-un val de spumă rătăcind pe mare Și cum spre mal ne duce mereu vântul Așa ne duce spre înalt cuvântul. Ne ancorăm în clipe…
se-nfloare pământul cuminte se-nlimbă de cântec nimic în jur nu pare a muri o desfătare de iubiri și de viori se-alină ca un rotund mărinimos de pântec abia răsar ciulinii dintre piei când de la umbră îi auzi ce-o fi o fi e numai liniște în noi spre seară îngrașă iarba sângele de miei s-o face iarăși timp și dimineață…
