Skip to content

Descântec de ciocârlii

Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină

Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut

Era liniște, înserarea mușca din lumină

Eu în mână uitasem un măr început.

 

Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric

Era parcă întâia noapte în noi

Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic

Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi.

 

Un surâs, o mirare, s-a făcut dimineață

Ninge alb dintr-un măr într-o coamă de cal

C-un sughiț speriat ciocârlia dezgheață

Întunericu-nfipt ca o barcă în mal.

 

10 mai 2016

Published inpoezie

Be First to Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *