Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină
Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut
Era liniște, înserarea mușca din lumină
Eu în mână uitasem un măr început.
Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric
Era parcă întâia noapte în noi
Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic
Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi.
Un surâs, o mirare, s-a făcut dimineață
Ninge alb dintr-un măr într-o coamă de cal
C-un sughiț speriat ciocârlia dezgheață
Întunericu-nfipt ca o barcă în mal.
10 mai 2016
Be First to Comment