Grigore Vieru este cel mai elocvent simbol al Unirii care trebuie să se întâmple. Grigore Vieru reprezintă simțirea cea mai adâncă a românismului de pe ambele maluri ale Prutului. Poezia lui despre asta vorbește. Despre români, românism și datoria noastră de a ține toate aceste sentimente laolaltă. Am avut bucuria să-l cunosc la Academia Română, unde a fost mai întâi…
Știți voi că Raiul e păzit de un cocoș fermecat, încălțat cu pinteni de aur și cu ciocul de oțel, luat dintr-un plug vechi de o sută de ani, care nu lasă pe nimeni să intre dacă nu e om bun? Ei, vă spun eu că așa e, dar pe noi ne-a lăsat să intrăm, ori pentru că, fiind Paștele,…
Cea mai ingrată poziție a unei persoane care se îndeletnicește cu actul de cultură este aceea de a se regăsi între membrii unui juriu. Cum nu există meserie de jurat literar și nici dintre criticii literari nu e tocmai lesne de ales, majoritatea fiind și creatori, este firesc ca juriul unui concurs să fie alcătuit din oameni de…
Auzisem despre el acum vreo patru ani. Pornise într-o călătorie, pe jos, de la Târgoviște la Roma, cu intenția de a promova valorile românești și de a le arăta italienilor că românii nu sunt așa cum îi prezintă presa rău intenționată din peninsulă. Nu i-am urmărit traseul și aventurile, însă am aflat mai multe despre el după ce s-a stabilit…
Orice breaslă a unei societăți are vârfurile ei. Reprezentanți aleși dintre cei mai pricepuți meșteșugari și, nu în ultimul rând, oameni cu o moralitate aleasă, care au dat dovadă de onestitate în sprijinirea celorlalți membri ai breslei. Este firesc ca fiecare să-și dorească să fie cât mai bun în meseria lui, pentru a fi recunoscut de către confrați și…
Fiecare popor, fiecare națiune, se identifică între celelalte popoare prin câteva elemente esențiale, acestea fiind limba, portul și obiceiurile. Din nefericire, portul național tinde să fie considerat tot mai mult o extravaganță, uitându-se faptul că strămoșii noștri l-au dus cu ei prin istorie, ca pe o mărturie, odată cu el transmițând urmașilor, prin simbolurile cusute pe haine, credința și…
Pe Ștefan Doru Dăncuș l-am cunoscut într-un început de vară, la pensiunea Pibuni din Galați, unde se organizase o tabără de creație cu lansare de volume colective. Era în 2010, ultima mea vară petrecută în România, înainte de a mă „face” irlandez. În tabăra aia, după mine, Dăncuș era cel mai mare scriitor, deși cel mai mult ne-a încântat cu…
Pe Adrian Melicovici, în carne și oase, l-am cunoscut abia ieri, însă pe scriitorul cu același nume îl știu de patru ani, de când se pregătea de marea aventură a vieții lui, și anume refacerea, într-o oarecare măsură, a drumului parcurs de Badea Cârțan cu mai bine un secol în urmă, făcând legătura între civilizația daco-română și mărturia istorică…
Acesta este un moment care, în memoria Universului, pentru o mână de oameni, va rămâne ca un moment al prieteniei, al iubirii, al prețuirii, al respectului și al binelui. Viața are grijă de toate. Ne oferă toate motivele și oportunitățile, numai să știm să le selectăm din imensitatea deșertică, aridă, care le amestecă cu banalul, cu micul și nimicul.…
Anul acesta, pe lângă obișnuitele proiecte (revista Itaca, Pergrinări, concurs ajuns la cea de-a VIII-a ediție, Distincțiile revistei Itaca, în 2016 încercând deja a doua ediție), Centrul de promovare Itaca – Dublin vine cu un proiect îndrăzneț, publicarea unui volum bilingv (româno-englez) de poezie irlandeză contemporană. Zic îndrăzneț pentru că nu e simplu să realizezi un proiect de așa anvergură…