Skip to content

Categorie: Articole

Focul care-l mistuie pe Adrian Melicovici

Despre scriitori se vorbește, în general, folosindu-se o serie de tipare din care cu greu se iese și foarte puțini sunt aceia care-și creează propriul tipar, posibil model de urmat de către cei ce le vin în urmă. Cu atât mai mult se creează șabloane întru încropirea recenziilor, nefiind deloc lesne să dibuiești propria identitate a unei cărți și s-o…

Stăpânul vieții?

  Omul, datorită faptului că unii dintre înaintașii săi au avut inspirația, îndemânarea sau, pur și simplu, li s-a insuflat ideea de a descoperi noi lucruri, are sentimentul lăuntric și foarte bine consolidat că el este specia cea mai evoluată de pe Terra, așadar, superior tuturor celorlalte vietăți din regnul vegetal ori animal, stăpân al lor, deci cu drept decizional…

Povești care nu se trec

  Am terminat de citit volumul Fraier de București, al lui Florin Iaru, apărut la Editura Polirom, 2015. După primele 5-6 povestiri (secvențe de viață), am fost tentat să-l consider bunicel, însă nu la nivelul așteptărilor. Desigur, încă nu mă conectasem la stilul concis, aproape lapidar, al autorului și aș fi vrut mai multe detalii, repere, dedesubturi, care să-mi astâmpere…

Colții zorilor sfâșie noaptea minciunii

I-am promis Mihaelei Cârlan să scriu ceva pentru Catchy. De fapt, așa cum și vorbirăm pe cele mesaje atât de la îndemână comunicării, nu ca sarcină de serviciu în lung de linie, ci, mai degrabă, de dragul spectacolului unui demonstrativ. Nu știu alții cum sunt, deși feisbucul ne arată explicit și cu de-a sila ceea ce nu ne interesează, dar…

Labirintul de sticlă

  Dacă am ști că, de mâine, soarele nu va mai răsări, cu ce ne-am umple întunericul restului vieții noastre? Ce anume ar contrabalansa lipsa aparentă a oricărui orizont, pentru că știm, omul are o adaptabilitate extraordinară? Are puterea de a găsi subtrefugii în care să construiască lumi paralele, bazate pe reguli proprii, unde lipsurile și defectele personale ating nivelul…

Steagul zdrențuit, cu lancea frântă

A apărut un volum de poezie de care nu știe decât poezia însăși. Editurile “en vogue” nu ar fi publicat nicicând acest volum, nu din considerente valorice sau de altă natură, ci numai pentru că autorul este un personaj atipic. Da, zic personaj, pentru că într-o lume atât de artificială faci cu greu diferența între ceea ce trăiești în mod…

Ziduri

  Omenirea se îndreaptă cu pași uriași, repezi și neîntrerupți către ceva. Încă nu ne dăm seama către ce, dar e tot mai clar că se îndreaptă. Nu, nicidecum în sensul că ar deveni mai dreaptă, după ce milenii întregi a dovedit că acțiunile ei au fost mai degrabă strâmbe, și nici mai morală, după ce a reușit să trimită…

Țara lui Gogâie

  Sper să nu se simtă ofuscate alte celebrități mioritice, gen Perversu, Fachiru, Nichita, Sexi Brăileanca, Ogică sau duetul formidabil cu celebra replică „nu știu d-astea” (ăștia măcar sunt simpatici), pentru că fiecare dintre ei reprezintă un segment de populație, însă cel mai omniprezent, omnipotent și permanent efervescent în toate compartimentele acestei nații este Gogâie. Prima dată când a apărut…