I Luna se întindea pe luciul mării nesfârșite, ca o urmă de untură pe pâine. Un pui de vânt pornise de-a lungul ei, de parc-ar fi fost un ied ieșit în primăvară, lingând-o de sare. Din adânc țâșniră trei săgeți argintii care speriară vânticelul, gonindu-l, chițăind, peste ape. Erau trei știuci imense și mușcaseră din lună cu boturile lor monstruoase,…
Omenirea se îndreaptă cu pași uriași, repezi și neîntrerupți către ceva. Încă nu ne dăm seama către ce, dar e tot mai clar că se îndreaptă. Nu, nicidecum în sensul că ar deveni mai dreaptă, după ce milenii întregi a dovedit că acțiunile ei au fost mai degrabă strâmbe, și nici mai morală, după ce a reușit să trimită…
Sper să nu se simtă ofuscate alte celebrități mioritice, gen Perversu, Fachiru, Nichita, Sexi Brăileanca, Ogică sau duetul formidabil cu celebra replică „nu știu d-astea” (ăștia măcar sunt simpatici), pentru că fiecare dintre ei reprezintă un segment de populație, însă cel mai omniprezent, omnipotent și permanent efervescent în toate compartimentele acestei nații este Gogâie. Prima dată când a apărut…
Am închis cartea într-un arc de cerc, pocnetul sec trezind cuvintele la viață, le-a aruncat, curcubeu neașteptat, deasupra lumii mele dându-i culoare, că prea mult îmi fuseseră arse câmpiile cutreierate și prea mult timp norii îmi ascunseseră cerul și stelele, iar până atunci oamenii îmi păruseră niște câini dușmănoși care nu voiau altceva decât să apuce o bucată din…