între atâtea buruieni rapace și-atâta întuneric meșteșug păzește un bulgăre de alb lumii se face la ușile iubirii un belciug nicicând n-a fost atâta mărăcine…
viorel1ploesteanu@yahoo.com
între atâtea buruieni rapace și-atâta întuneric meșteșug păzește un bulgăre de alb lumii se face la ușile iubirii un belciug nicicând n-a fost atâta mărăcine…
noaptea asta a fost despuiată ca o fecioară cine să știe paiață prinsă la furat o desfrânată n-a lăsat nimic mie sau ție și-atunci am…
vin vești de bine și răul e trecut s-a luminat de viață-n colonie i-aproape ultima cățea la ultimul barbut s-a stins într-o biserică pustie între…
în noi liniștea a prins mucegai prea târziu am văzut-o cum vine călare dintr-o suflare-n copite de cai se-aduna tot pustiul din mine am mânat…
despicat, cerul se face mic un infinit de fulgere deșiră albastrul îl înfășoară-n scorburi un pitic de graba lui și viezurii se miră se face…
Albert Camus spunea că, o cale la îndemâna oricui de a face cunoştinţă cu un oraş este să încerci să afli cum se…
am deschis poarta în zori sub măr florile ninseseră bucurie nimic nu uitasem nimic din mine nu lăsasem pe drumurile căutării poate numai niște…
am întâlnit prieteni într-o răscruce se socoteau de zilele trecute și ce rămâne de făcut cu cele de-or mai veni întrebându-mă am înțeles că…
era un crâng prin care trebuia să trec o ultimă poartă spre casă nu era mare scofală numai că unora le luase o viață…
o ploaie deasă și ursuză cădea egal și monoton de parcă numai trecând prin ea puteai să te întorci în satul uitat atâta-amar de ani…