înfometat într-o pădure am întâlnit un copil mi-a dat din colțul lui de pâine și un măr a plecat zâmbind alături de cei doi lupi…
viorel1ploesteanu@yahoo.com
Autor: Viorel Ploeșteanu
mergeau niște oameni pe drum fără dumnezeu n-aveau nici griji nici speranțe și nici de ce să se-ntrebe oh atât de liberă era viața lor…
oameni grăbiți cu mișcări dezordonate fac orașul să sufere și să prindă frică de oameni nu e timp pentru idile nimic nu se personalizează clipele…
nimic nu ne este mai familiar decât urletul hienei ni-l repetăm în gând tot timpul când ne revoltăm când urâm chiar și când ne e…
bătea un vânt turbat ca o cățea nefericită bătea degeaba copacii erau despuiați deja de frunze și de gânduri numai câteva ciori țineau piept urgiei…
Mai ține-mă-n brațe, Mai dă-mi să te sorb. Privirea-mi se-agațe Cu gheare de corb De clipă, de soartă, De liniște. Ție Îți bate în poartă.…
ți-am spus cândva că-mi ești pasul pereche alteori că aripă stângă ești zborului meu în cerc am închis punctul culminant al iubirii noastre și…
și te iubesc ca și cum lumea s-ar fi făcut acum cu noi din doi pentru ca mai apoi să umplem lumea de poeți…
născută toamna ai înspumat hergheliile timpului niciodată unui loc nu i-ai lăsat mai mult de-o bătaie de aripă niciodată unui anotimp nu i-ai dat mai…
căzuse ultima zăpadă a lumii desigur imaculată și nespus de bogată un copil o păzea din mijlocul ei nemișcat cu o nuia de alun…