stăteau pe o piatră doi oameni vorbeau vorba lor se făcea vânt domol și o vorbea tihnit piatra și câmpul apoi drumul un drum nesfârșit care de-o parte și de alta făcea numai bine ducea cu el o vorbă bună s-a oprit un ied să bea dintr-o apă în care era un strop din vorba-ceea și de-atunci toți iezii…
viorel1ploesteanu@yahoo.com