Viorel Ploeșteanu Posts

murisem dintr-odată și fără motiv pe spate cu ochii larg deschiși într-o încremenire statuară lăsam cerul să intre în mine atâta liniște și-atâta bine nu…

  cărțile zburau ca niște păsări luate de un vânt al nimănui funingine cădeau cuvintele din cer căutând să se-așeze numai pe flori de ochiul-boului…

  stăteau pe o piatră doi oameni vorbeau vorba lor se făcea vânt domol și o vorbea tihnit piatra și câmpul apoi drumul un drum…

  lângă un copac am întâlnit un înțelept nu avea barbă nu era bătrân era numai înțelept în jurul lui erau flori viețuitoare înțelepte și…

lumina cădea glorios de-o parte și de alta a râului șarpe întunecat ce ocolea cu sfiiciune marginea satului de pe dealuri viile rostogoleau rouă în…

am întâlnit într-un sat o sărbătoare oamenii aveau lumină în ochi și în inima lor se prinseseră într-un joc în care fiecare era un punct…

  oamenii făceau grămezi frumos ordonate din cuvintele de peste zi de-o parte erau cele bune de cealaltă cele rele nu le număra nimeni erau…

  pământul respira în ritmul pașilor mei fără chef și la-ntâmplare ca o libelulă cu o singură aripă din senin au căzut toate frunzele un…