Skip to content

Viorel Ploeșteanu Posts

surpare

în burtă de peștoaice când icrele se crapă și se răsfață gândul în plete de poeți din miez de nucă verde și caii se adapă în scânduri de ulucă se scurg fluturii beți sub herghelii nebune se răscolesc ispite se-nseninează umbra departelui strămoș din picurări descântec se poleiesc copite ce șubrezesc cuvântul făcându-l cocoloș sub stele căzătoare se surpă epoleți…

Dacă încă

Dacă încă mai râd, dacă pot să iubesc, Dacă luna e încă un bec neplătit, Dacă-n marea de răi unii încă zâmbesc Timpul nostru aici încă nu-i împlinit. Dacă munții sunt sus și-ncă apele curg Cu sfială, firesc, înspre modicul jos, Diminețile-mi sunt ca un vis demiurg Și poveștile-n noi din speranță se cos. Dacă încă iubim să mai mergem…

vânzătoarea de ziare de pe Thomas Street / The newspapers seller on Thomas Street

Ciara, bătrâna ce vinde ziare tușește ușor, își aprinde-o țigare în noaptea adâncă, bătrâna senină așteaptă lumina s-aducă lumină e Dublinul rece și strada pustie în fum de țigară ea pare-o stafie o viață întreagă trăită în stradă de nimeni văzută, pe toți să îi vadă sătulă să-nghită cu fum dimineața vecină cu moartea, străină cu viața își lasă toneta să…

piatră

a mai rămas din ce-am visat o umbră de visare și-un fluture fără aripi cu-o suliță-n spinare din câte stele am aprins pe ceru-atât de mare azi am rămas un diogen c-un rest de lumânare am să mă duc într-un talcioc să caut piatra care sunt eu cel vechi și de demult o umbră de mirare 3 august 2015

Steagul zdrențuit, cu lancea frântă

A apărut un volum de poezie de care nu știe decât poezia însăși. Editurile “en vogue” nu ar fi publicat nicicând acest volum, nu din considerente valorice sau de altă natură, ci numai pentru că autorul este un personaj atipic. Da, zic personaj, pentru că într-o lume atât de artificială faci cu greu diferența între ceea ce trăiești în mod…

Nădejde

I Luna se întindea pe luciul mării nesfârșite, ca o urmă de untură pe pâine. Un pui de vânt pornise de-a lungul ei, de parc-ar fi fost un ied ieșit în primăvară, lingând-o de sare. Din adânc țâșniră trei săgeți argintii care speriară vânticelul, gonindu-l, chițăind, peste ape. Erau trei știuci imense și mușcaseră din lună cu boturile lor monstruoase,…

Ziduri

  Omenirea se îndreaptă cu pași uriași, repezi și neîntrerupți către ceva. Încă nu ne dăm seama către ce, dar e tot mai clar că se îndreaptă. Nu, nicidecum în sensul că ar deveni mai dreaptă, după ce milenii întregi a dovedit că acțiunile ei au fost mai degrabă strâmbe, și nici mai morală, după ce a reușit să trimită…

Țara lui Gogâie

  Sper să nu se simtă ofuscate alte celebrități mioritice, gen Perversu, Fachiru, Nichita, Sexi Brăileanca, Ogică sau duetul formidabil cu celebra replică „nu știu d-astea” (ăștia măcar sunt simpatici), pentru că fiecare dintre ei reprezintă un segment de populație, însă cel mai omniprezent, omnipotent și permanent efervescent în toate compartimentele acestei nații este Gogâie. Prima dată când a apărut…

Luna plină de păcat

  Am închis cartea într-un arc de cerc, pocnetul sec trezind cuvintele la viață, le-a aruncat, curcubeu neașteptat, deasupra lumii mele dându-i culoare, că prea mult îmi fuseseră arse câmpiile cutreierate și prea mult timp norii îmi ascunseseră cerul și stelele, iar până atunci oamenii îmi păruseră niște câini dușmănoși care nu voiau altceva decât să apuce o bucată din…