același drum aceiași oameni și toate par a fi la locul lor de prin păduri nimic nu mai răzbate de parcă toate s-ar fi stins demult cu ultimul cartuș al ultimului vânător și-atâta liniște-i cuprinsă toată în pașii mei târșiți și obosiți o duc cu mine și nu-mi e povară e chiar balsam după atâta zbucium și-atâta rătăcire fără rost…
viorel1ploesteanu@yahoo.com