Categorie: Proză scurtă

Elisaveta împinse poarta de lemn din spatele casei și ieși în câmpia uscată, acoperită de brumă înghețată, care sclipea în lumina dimineții. Era o iarnă uscată, lucru firesc în Dobrogea, și, atunci când nu bătea vântul, aerul părea a fi de sticlă. O sticlire ascuțită avea și Elisaveta în privire, înaintând cu fruntea sus către marginea pădurii, acolo unde mocanii își făcuseră stâna cu doi ani în urmă și uitaseră să se mai întoarcă în munții lor din Maramureș.

Femeia era urmată de o cățea cu picioarele scurte, atât de scurte că, în urma ei rămânea o urmă continuă în bruma înghețată. Bărbatului îi spusese că merge la pădure după lemne, iar el mormăise ceva ininteligibil, întorcându-se cu fața către sobă.

De ce nu mai sunase ceasul   Domnul Președinte avea, de ani de zile, același program dimineața, de la care nu se abătea nici măcar…

  A căzut curentul. Pfui, mama mă-sii! Deja îmi programasem duminica asta să mi-o petrec stând comod pe canapea, în fața laptopului, navigând ca un…

Trabi și Bote Prima mea mașină a fost un Trabant. Un verde-prăzuliu extraordinar. Îl cumpărasem din șpaga de chelner la Club Transilvania. Probabil din șpaga…

  De mic am avut responsabilități. Că nu prea m-am ținut de ele, asta e altă treabă. În vara lui ‘78 eram la țară, la…

  Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi…

  Ce-i cu tine bă, prăpăditule, de crescuși tu așa, pe un petec de pământ, în mijlocul asfaltului? Ce-oi vrea tu să faci pe lumea…

  Îl strigasem pe nea Anghel și așteptam să iasă la poartă. Așa e obiceiul, strigi o dată și aștepți. După o vreme, dacă omul…