Am terminat de citit volumul Fraier de București, al lui Florin Iaru, apărut la Editura Polirom, 2015. După primele 5-6 povestiri (secvențe de viață), am fost tentat să-l consider bunicel, însă nu la nivelul așteptărilor. Desigur, încă nu mă conectasem la stilul concis, aproape lapidar, al autorului și aș fi vrut mai multe detalii, repere, dedesubturi, care să-mi astâmpere…
îți construiești drum de piatră cubică din pași grei și apăsați fără ezitări fără temeri nimic nu este de neînvins nici măcar natura sau mai ales natura când tu înțelegi totul și poți să faci la fel ori chiar mai bine știi sigur unde mergi și calci apăsat construind drum serios de piatră cubică iar când ajungi acolo găsești…
Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi fost. De ce mama naibii n-o fi avut nimic de zis Dumnezeu atunci când a inventat dracul banii?! Ar fi fost mai lejer să aibă fiecare popor monedă frunza copacului cu cea mai mare răspândire…
I-am promis Mihaelei Cârlan să scriu ceva pentru Catchy. De fapt, așa cum și vorbirăm pe cele mesaje atât de la îndemână comunicării, nu ca sarcină de serviciu în lung de linie, ci, mai degrabă, de dragul spectacolului unui demonstrativ. Nu știu alții cum sunt, deși feisbucul ne arată explicit și cu de-a sila ceea ce nu ne interesează, dar…
Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut Era liniște, înserarea mușca din lumină Eu în mână uitasem un măr început. Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric Era parcă întâia noapte în noi Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi. Un…
Ce-i cu tine bă, prăpăditule, de crescuși tu așa, pe un petec de pământ, în mijlocul asfaltului? Ce-oi vrea tu să faci pe lumea asta, că poame nu cred să dai vreodată? Oi arăta tu ca un pomișor, dar se vede cu ochiul liber că nu ești altceva decât un boschet apărut din întâmplare, că nu văd de ce…
sunt un om frumos și știu că se moare dar cât mai ninge floarea de salcâm pe urme ce-ai lăsat plecând mă doare dar cânt și râd și cât mai sunt frumos nimic din ce e rău făcut de răi sub soare nu va umbri nimic din ce visez și-oricât mă vei strivi de jos tot voi găsi puteri…
lui Emanuel când am venit la tine prietene în Londra nu inima unui imperiu căutam și nici lumina trecusem marea dintre noi bătusem cale lungă simțind o frică-n piept că n-ai fi bine dar totul s-a sfârșit când pe ușa casei tale stătea un bun venit ce-mi precedase drumul céad míle fáilte* și am știut că insula e pe mâini bune…
Când roua încă sta pe iarba Crescută-n fața casei mele Jucam cu viața Baba-oarba Și mai stingeam un rând de stele. Eu un copil, ea o nebună Ce nu stătea deloc la prinsă Trăgea cu praștia în lună Și m-am trezit cu fruntea ninsă. În urmă-mi umbra se adună. 19 februarie 2016
CINCI pentru OPT, interviu NIG Posted onoctombrie 15, 2014 Doamnelor şi domnilor, vă propun un interviu inedit. Un interviu care mi-ar fi plăcut teribil de mult să se desfăşoare live. Sunt convinsă că nu am fi rămas doar la câteva pagini. Am onoarea să stau de vorbă astăzi cuGabriel Gherbăluţă, proful de română, poet şi realizator de emisiune radio la Radio…