Skip to content

Viorel Ploeșteanu Posts

Scriitori pe care i-am cunoscut (1) – Emanuel Stoica

Suedezul   Prietenia este percepută diferit, atât de la persoană la persoană, cât și de la vârstă la vârstă. În copilărie, lucrurile care te leagă de o altă persoană nu țin neapărat de pasiunile intelectuale, ci mai degrabă de conjunctură – vecinătate, colegialitate, sporturi etc. Din adolescență încep să se cearnă lucrurile și, în urma acumulărilor intelectuale, prieteniile se canalizează…

Vânzătorii de socluri

Zilele trecute ne-a vizitat Emanuel Pope la Dublin. Nu ne mai văzuserăm de mai bine de doi ani și, ca de obicei, discuțiile noastre aveau loc în balcon, deasupra lumii, pe teme lumești și literare. Se nimerise că tocmai lărgiseră strada pe care locuim, iar pe trotuarele generoase făcuseră, din loc în loc, niște pătrate în interiorul cărora puseseră pietriș.…

“Am plecat pentru că… România nu mă voia acolo.” sau O muzică altfel

Interviu apărut în Revista Timpul Irlanda, la 10 aprilie 2021 Fotografia este de la Întâlnirile Itaca din data de 4 aprilie 2023 Ștefan Tivodar este muzician, fondator al Proiectului Tivodar, care a prins contur în luna octombrie a anului 2009, odată cu participarea la primul festival de folk, în formula Ștefan Tivodar & Alex Nichita. În perioada de început, Proiect…

Scenariu Las Fierbinți

Cârciuma lui Bobiță

Bobiță la masă, cu un teanc de hârtii în față.

Intră Dorel, cu părul ciufulit, abia trezit din somn.

Ce faci, Bobiță?

Bobiță nu răspunde. Oftează.

Ce-ai, mă? Ai pățit ceva?
Dorele, închidem cârciuma.
Cum s-o-nchidem, mă? Și eu ce fac?
Te duci la muncă, aia o să faci?
Nu mă duc, mă, nicăieri. Cum să mă duc?
Păi, trebuie să te duci, că altfel mori de foame.
Da’ ce, Giani moare de foame? Sau Firicel? Sau Celentano? 
Sau juma de sat. Ai și tu dreptate. Stai pe social, ca toți ceilalți.

Intră Giani. Vesel și fără probleme.

Interviu cu Neluțu Oliu (Fireflyes)

Cu rădăcini în America anilor ‘20-‘30 ai secolului trecut, apărut ca o manifestare de protest prin muzică, folkul ajunge în România la jumătatea anilor ‘60, inspirat de artiști ca Bob Dylan, JoanBaez sau Janis Joplin, în special în mediile studențești, care susțineau spectacole în cluburi ca 303, Preoteasa sau Club A. Desigur, în România nu se putea protesta prin muzică…

Interviu cu Anișoara Delev, asociat Librăria Românească la Dublin – O Carte Perfectă

În luna decembrie a anului trecut, Revista Timpul Irlanda a organizat un concurs de creație pentru adolescenții români din Irlanda, cu tema Magia Crăciunului Acasă. Fiind o revistă nou înființată și prima ediție a concursului, participarea a fost, totuși, destul de bună, fiind înscriși 10 concurenți la proză și 3 la poezie. Am fost plăcut surprinși să găsim în creațiile…

Expunerea scriitorilor

Înainte de era internetului, cărțile păreau a fi ceva sacru. Adolescent fiind, îmi imaginam procesul de creare a unei cărți ca pe ceva magic. Înainte de toate era scriitorul. Un supraom. O entitate înzestrată cu atâta pricepere și imaginație, încât nu credeam că este posibil să trăiască printre oameni. Și totuși, poveștile lui erau cu și despre oameni. Poate că…

Orgoliul scriitorului românesc

Nu, nu-i deloc o greșeală. Dacă „around the Globe”, așa cum am văzut că au scris pe pagina lor cei care cred că pământul este plat, scriitura a devenit o industrie, începând cu creația, publicarea, promovarea și vânzarea cărții, la noi fenomenul poate fi comparat cu o fermă. O fermă care produce pe bandă rulantă chestiuni care se revendică încă…

Ziua Limbii Române la Dublin

31 august 2019

Limba este mijlocul prin care oamenii unei comunități comunică între ei pentru a se face înțeleși. Prin cuvinte oamenii numesc locurile în care trăiesc, obiectele de care se folosesc, animalele și păsările care le îmbunătățesc traiul, dar și sentimente, fie ele de bucurie, supărare, dragoste sau jale. De aceea limba capătă identitate la fiecare popor, pentru că îl reprezintă și exprimă trăirile acestuia în mod propriu.

Dreptul de a-ți bate joc

Un drept obținut după mii de ani de civilizație este acum desconsiderat de majoritatea concetățenilor noștri.

Abia la 1918 s-a obținut dreptul de vot universal, numai pentru bărbați, însă. În 1938 obțineau drept de vot și femeile, însă numai cele trecute de 30 de ani. Adevăratul vot universal în România, respectiv pentru toți cetățenii care au împlinit 18 ani, indiferent de sex, etnie sau orice altă diferențiere, vine în 1948, printr-o lege dată de comuniști.

Omul simplu a trăit milenii de-a rândul cu obida că el nu are niciun cuvânt de spus în societate, că domnii îi hotărăsc soarta și-l asupresc, el neavând altceva de făcut decât să rabde. Se mai răzvrătea când îi ajungea cuțitul la os, dar asta nu aducea vreun rezultat pozitiv. Ba chiar mai pierdea din puținele drepturi pe care le avea.