și te iubesc ca și cum lumea s-ar fi făcut acum cu noi din doi pentru ca mai apoi să umplem lumea de poeți care să scrie-ntruna treji și beți că te-am iubit ca un nebun de fum și am făcut din lumea veche scrum să inventez o lume pentru noi fără căderi în gol și fără ploi ascultă…
Doriei Mi-am strâns la piept un gând uitat de-aseară, Un gând fugit și rătăcit prin vise. Mi s-a părut o clipă că-i pe-afară Tot legănând ferestrele deschise. Era un gând ce nu-și găsea astâmpăr. L-aș fi gonit și l-aș fi vrut aproape. Când am decis un jgheab de-argint să-i cumpăr El nu venea, nebunul, să se-adape. …
îți construiești drum de piatră cubică din pași grei și apăsați fără ezitări fără temeri nimic nu este de neînvins nici măcar natura sau mai ales natura când tu înțelegi totul și poți să faci la fel ori chiar mai bine știi sigur unde mergi și calci apăsat construind drum serios de piatră cubică iar când ajungi acolo găsești…
Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut Era liniște, înserarea mușca din lumină Eu în mână uitasem un măr început. Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric Era parcă întâia noapte în noi Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi. Un…
sunt un om frumos și știu că se moare dar cât mai ninge floarea de salcâm pe urme ce-ai lăsat plecând mă doare dar cânt și râd și cât mai sunt frumos nimic din ce e rău făcut de răi sub soare nu va umbri nimic din ce visez și-oricât mă vei strivi de jos tot voi găsi puteri…
lui Emanuel când am venit la tine prietene în Londra nu inima unui imperiu căutam și nici lumina trecusem marea dintre noi bătusem cale lungă simțind o frică-n piept că n-ai fi bine dar totul s-a sfârșit când pe ușa casei tale stătea un bun venit ce-mi precedase drumul céad míle fáilte* și am știut că insula e pe mâini bune…
Când roua încă sta pe iarba Crescută-n fața casei mele Jucam cu viața Baba-oarba Și mai stingeam un rând de stele. Eu un copil, ea o nebună Ce nu stătea deloc la prinsă Trăgea cu praștia în lună Și m-am trezit cu fruntea ninsă. În urmă-mi umbra se adună. 19 februarie 2016
Ai venit, Moș Nicolae, prin nămeții ‘nalți și reci În căsuța mea sărmană două clipe să-ți petreci. Ghetele, chiar de sunt rupte, să știi că le-am curățat Și am fost copil cuminte, de părinți am ascultat. De ți-e frig mai stai o clipă, mâinile să-ți încălzești. Știu, nu-i foc la noi în casă, dar un ceai călduț…
în burtă de peștoaice când icrele se crapă și se răsfață gândul în plete de poeți din miez de nucă verde și caii se adapă în scânduri de ulucă se scurg fluturii beți sub herghelii nebune se răscolesc ispite se-nseninează umbra departelui strămoș din picurări descântec se poleiesc copite ce șubrezesc cuvântul făcându-l cocoloș sub stele căzătoare se surpă epoleți…
Dacă încă mai râd, dacă pot să iubesc, Dacă luna e încă un bec neplătit, Dacă-n marea de răi unii încă zâmbesc Timpul nostru aici încă nu-i împlinit. Dacă munții sunt sus și-ncă apele curg Cu sfială, firesc, înspre modicul jos, Diminețile-mi sunt ca un vis demiurg Și poveștile-n noi din speranță se cos. Dacă încă iubim să mai mergem…
