Skip to content

Categorie: poezie

2. dintr-o suflare

în noi liniștea a prins mucegai prea târziu am văzut-o cum vine călare dintr-o suflare-n copite de cai se-aduna tot pustiul din mine am mânat amândoi herghelia se făcea că sub noi ard nisipuri de sare apa neagră mușca temelia unor încă necoapte olimpuri în templu se bea și se moare 9 ianuarie 2017

1. se înfășoară

despicat, cerul se face mic un infinit de fulgere deșiră albastrul îl înfășoară-n scorburi un pitic de graba lui și viezurii se miră se face vâlvătaie din senin sculându-se din somn de rugăciune sihastrul a stins tot focul cu-n pahar de vin în care-apoi a dumicat tăciune doar bufnița s-a-mpărtășit aseară 4 ianuarie 2017

Să te sorb, dă-mi-te

Mai ține-mă-n brațe, Mai dă-mi să te sorb. Privirea-mi se-agațe Cu gheare de corb De clipă, de soartă, De liniște. Ție Îți bate în poartă. Îmi bate și mie Un sol al uitării. Deschide-i și scuipă-l, Nu-i crede mirării. În mare aruncă-l. Îneacă-se dorul. Rămână doar clipa. Tu mie mi-ești zborul, Eu ție aripa. Mai spune-mi că moare În ochiul…

Doriei

  ți-am spus cândva că-mi ești pasul pereche alteori că aripă stângă ești zborului meu în cerc am închis punctul culminant al iubirii noastre și de-atunci rostogolim continuu cercul din interior e timpul trecerii spre nivelul următor unde punctul e stea vrei să fii soția mea?

Era să piară

  Doriei   Mi-am strâns la piept un gând uitat de-aseară, Un gând fugit și rătăcit prin vise. Mi s-a părut o clipă că-i pe-afară Tot legănând ferestrele deschise.   Era un gând ce nu-și găsea astâmpăr. L-aș fi gonit și l-aș fi vrut aproape. Când am decis un jgheab de-argint să-i cumpăr El nu venea, nebunul, să se-adape.  …

piatră cubică

  îți construiești drum de piatră cubică din pași grei și apăsați fără ezitări fără temeri nimic nu este de neînvins nici măcar natura sau mai ales natura când tu înțelegi totul și poți să faci la fel ori chiar mai bine știi sigur unde mergi și calci apăsat construind drum serios de piatră cubică iar când ajungi acolo găsești…

Descântec de ciocârlii

Într-o seară Dumnezeu a venit în grădină Am stat amândoi sub un măr și-am tăcut Era liniște, înserarea mușca din lumină Eu în mână uitasem un măr început.   Din tăceri în tăceri s-a făcut întuneric Era parcă întâia noapte în noi Dintre fire de iarbă creșteau rouăle sferic Iar din măr se duceau sâmburi doi câte doi.   Un…

oricât de jos

  sunt un om frumos și știu că se moare dar cât mai ninge floarea de salcâm pe urme ce-ai lăsat plecând mă doare dar cânt și râd și cât mai sunt frumos nimic din ce e rău făcut de răi sub soare nu va umbri nimic din ce visez și-oricât mă vei strivi de jos tot voi găsi puteri…

binoclu

lui Emanuel   când am venit la tine prietene în Londra nu inima unui imperiu căutam și nici lumina trecusem marea dintre noi bătusem cale lungă simțind o frică-n piept că n-ai fi bine dar totul s-a sfârșit când pe ușa casei tale stătea un bun venit ce-mi precedase drumul céad míle fáilte* și am știut că insula e pe mâini bune…