Pe Adrian Melicovici, în carne și oase, l-am cunoscut abia ieri, însă pe scriitorul cu același nume îl știu de patru ani, de când se pregătea de marea aventură a vieții lui, și anume refacerea, într-o oarecare măsură, a drumului parcurs de Badea Cârțan cu mai bine un secol în urmă, făcând legătura între civilizația daco-română și mărturia istorică…
Acesta este un moment care, în memoria Universului, pentru o mână de oameni, va rămâne ca un moment al prieteniei, al iubirii, al prețuirii, al respectului și al binelui. Viața are grijă de toate. Ne oferă toate motivele și oportunitățile, numai să știm să le selectăm din imensitatea deșertică, aridă, care le amestecă cu banalul, cu micul și nimicul.…
Anul acesta, pe lângă obișnuitele proiecte (revista Itaca, Pergrinări, concurs ajuns la cea de-a VIII-a ediție, Distincțiile revistei Itaca, în 2016 încercând deja a doua ediție), Centrul de promovare Itaca – Dublin vine cu un proiect îndrăzneț, publicarea unui volum bilingv (româno-englez) de poezie irlandeză contemporană. Zic îndrăzneț pentru că nu e simplu să realizezi un proiect de așa anvergură…
Despre scriitori se vorbește, în general, folosindu-se o serie de tipare din care cu greu se iese și foarte puțini sunt aceia care-și creează propriul tipar, posibil model de urmat de către cei ce le vin în urmă. Cu atât mai mult se creează șabloane întru încropirea recenziilor, nefiind deloc lesne să dibuiești propria identitate a unei cărți și s-o…
Omul, datorită faptului că unii dintre înaintașii săi au avut inspirația, îndemânarea sau, pur și simplu, li s-a insuflat ideea de a descoperi noi lucruri, are sentimentul lăuntric și foarte bine consolidat că el este specia cea mai evoluată de pe Terra, așadar, superior tuturor celorlalte vietăți din regnul vegetal ori animal, stăpân al lor, deci cu drept decizional…
Am terminat de citit volumul Fraier de București, al lui Florin Iaru, apărut la Editura Polirom, 2015. După primele 5-6 povestiri (secvențe de viață), am fost tentat să-l consider bunicel, însă nu la nivelul așteptărilor. Desigur, încă nu mă conectasem la stilul concis, aproape lapidar, al autorului și aș fi vrut mai multe detalii, repere, dedesubturi, care să-mi astâmpere…
I-am promis Mihaelei Cârlan să scriu ceva pentru Catchy. De fapt, așa cum și vorbirăm pe cele mesaje atât de la îndemână comunicării, nu ca sarcină de serviciu în lung de linie, ci, mai degrabă, de dragul spectacolului unui demonstrativ. Nu știu alții cum sunt, deși feisbucul ne arată explicit și cu de-a sila ceea ce nu ne interesează, dar…
Dacă am ști că, de mâine, soarele nu va mai răsări, cu ce ne-am umple întunericul restului vieții noastre? Ce anume ar contrabalansa lipsa aparentă a oricărui orizont, pentru că știm, omul are o adaptabilitate extraordinară? Are puterea de a găsi subtrefugii în care să construiască lumi paralele, bazate pe reguli proprii, unde lipsurile și defectele personale ating nivelul…
A apărut un volum de poezie de care nu știe decât poezia însăși. Editurile “en vogue” nu ar fi publicat nicicând acest volum, nu din considerente valorice sau de altă natură, ci numai pentru că autorul este un personaj atipic. Da, zic personaj, pentru că într-o lume atât de artificială faci cu greu diferența între ceea ce trăiești în mod…
Omenirea se îndreaptă cu pași uriași, repezi și neîntrerupți către ceva. Încă nu ne dăm seama către ce, dar e tot mai clar că se îndreaptă. Nu, nicidecum în sensul că ar deveni mai dreaptă, după ce milenii întregi a dovedit că acțiunile ei au fost mai degrabă strâmbe, și nici mai morală, după ce a reușit să trimită…